A fost sărac lipit și a încercat să se sinucidă. Trista poveste a scriitorului Panait Istrati

Panait Istrati s-a născut pe 10 august 1884, în Brăila, și a decedat pe 16 aprilie 1935, în București. A fost un scriitor român care a scris atât în limba română, cât și în limba franceză, apreciat la noi, însă și peste hotare.

Viața lui Panait Istrati a început în Brăila, ca fiu nelegitim al unei spălătorese numită Joița Istrate și al unui contrabandist grec numit Gheorghios Valsamis, originar din Cefalonia.

Nu i-a plăcut să meargă la școală

Copilăria și-a petrecut-o în localitatea Baldovinești, unde a absolvit în șase ani, în loc de patru, de școală primară, fiind nevoit să repete doi ani, asemenea scriitorului rus și sovietic Maxim Gorki, cu care avea să fie adesea comparat. În ciuda acestui început modest, și-a câștigat existența lucrând ca ucenic la un cârciumar, un brutar și un vânzător ambulant.

De asemenea, a lucrat o perioadă pe meseria de cărbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Român. Pe durata acestor experiențe, a citit cu pasiune tot ceea ce a avut la îndemână. A avut o serie de călătorii care l-au purtat prin diverse orașe precum București, Constantinopol, Alexandria, Cairo, Napoli, Paris și Lausanne, ce i-au îmbogățit perspectivele.

Primele sale încercări literare au avut loc în 1906, cu accent pe publicistică în presa muncitorească din România. Debutul său a fost marcat de articolul Hotel Regina, publicat în revista România muncitoare.

În perioada 1910-1912, Panait Istrati și-a publicat primele povestiri în aceeași revistă, incluzând titluri precum Mântuitorul, Calul lui Bălan, Familia noastră și 1 Mai. El a colaborat, de asemenea, cu alte ziare precum Viața socială, Dimineața, Adevărul, dar și altele. Pe măsură ce timpul trecea, s-a apropiat tot mai mult de cercurile socialiste.

A încercat să se sinucidă și a fost salvat în ultima clipă

Deși s-a confruntat cu sărăcia, probleme de sănătate și singurătate și-ai fi putut să juri că este obișnuit cu necazurile, în 1921, în timp ce se afla la Nisa, Panait Istrati a încercat să se sinucidă. A fost însă salvat, iar în buzunarul său a fost găsită o scrisoare netrimisă adresată lui Romain Rolland. Acesta din urmă a fost informat și i-a răspuns imediat, încurajându-l să-și continue cariera de scriitor.

Povestirea Chira Chiralina a fost publicată în 1923, însoțită de o prefață semnată chiar de Romain Rolland. Ulterior, au urmat romane precum Ciulinii Bărăganului și Les Récits d’Adrien Zograffi (Povestirile lui Adrian Zograffi).

De-a lungul timpului, scrierile lui Panait Istrati au fost influente, iar operele sale au rămas relevante și apreciate în literatura română și franceză.

„Opera lui Panait Istrati ne arată elocvent că avem de-a face cu un hamal din portul Brăilei. D-nul Panait Istrati mi-a trimis Kyra Kyralina cu dedicație. Am încercat să o citesc, dar am fost nevoit să arunc cartea imediat; asemenea lucruri nu se pot citi. Eu nu-i găsesc absolut nici o calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din portul dunărean”, declara Nicolae Iorga, despre acesta.

Totuși, părerile despre scriitor erau împărțite, existând și scriitori care îl apreciau: „Panait Istrati a îmbogățit peisajul universal integrându-i Brăila și Bărăganul, dar a îmbogățit în același timp și structura conceptului scriitoricesc român, silindu-ne să-l anexăm așa cum a fost, ca un teritoriu cu individualitatea lui. S’a spus că opera lui a cunoscut succesul știut fiindcă a prezentat farmecul noutății exotice (singurul) nimerind un subiect facil: haiducii.

În realitate, Panait Istrati a împlinit cu o sevă și cu o plasticitate homerică schemele uscate și vulgare cunoscute sub numele de haiduci… Odată cu asta a fixat un peisaj de o măreție picturală impresionantă: Brăila și Dunărea cu bălțile ei. Panait Istrati mai are un merit, care singur e semnificativ pentru organicitatea acestui geniu. E cel dintâi scriitor român care a avut instinctul limbii românești în așa măsură încât i-a răspândit în largul lumii întorsăturile specifice; ceea ce constituie, intraductibil, construcțiile ei idiomatice”, declara, la rândul său, Camil Petrescu, despre Panait Istrati.